Stim cu totii ca Thomas Edison a inventat becul si Karl Benz, automobilul. Dar cine a inventat Internetul? Chiar daca folosim Internetul in fiecare zi majoritatea utilizatorilor nu au il asociaza cu un geniu din spatele acestei inovatii. Acest lucru se poate datora faptului ca Internetul a fost rezultatul dezvoltarii treptate, mai degraba decat un fulger de inspiratie care poate fi atribuit unei singure persoane. Dar cu siguranta exista cateva figuri cheie care merita sa fie celebrate.
Desi se pare ca Internetul a fost inventat ieri, conceptul are de fapt peste un secol si a implicat indivizi si organizatii din intreaga lume care au contribuit la aparitia acestuia. Dar istoria lunga a originilor sale este impartita in primul rand in doua valuri: in primul rand, conceptul de Internet in sens teoretic si in al doilea rand, constructia propriu-zisa a Internetului. Toate aceste noi caracteristici si tehnologii care au fuzionat in cele din urma pentru a deveni „autostrada informatiei” pe care o cunoastem astazi.
Cine a inventat Internetul?
Cu mult inainte de a exista tehnologia pentru a construi efectiv Internetul, multi oameni de stiinta anticipasera deja existenta retelelor mondiale de informatii.
Primele indicii cu referire la Internet dateaza din anii 1900, cand Nikola Tesla a teoretizat un “world wireless system” (sistem mondial fara fir). El credea ca, avand suficienta putere, existenta unui astfel de sistem ii va permite sa transmita mesaje in intreaga lume fara a folosi fire.
La inceputul anilor 1900, Tesla lucra din greu incercand sa gaseasca o modalitate de a valorifica suficienta energie, astfel incat mesajele sa poata fi transmise pe distante lungi. Dar Guglielmo Marconi l-a depasit, conducand prima transmisie radio transatlantica in 1901, cand a trimis semnalul in cod Morse pentru litera „S” din Anglia in Canada.
Impresionat de descoperirea incredibila a lui Marconi, Tesla a vrut sa realizeze ceva mai mare. El a incercat sa-l convinga pe sustinatorul sau J.P. Morgan, cel mai puternic om de pe Wall Street la acea vreme, sa-i finanteze cercetarile pentru ceva ce el numea „sistemul mondial de telegrafie”. Ideea era in esenta sa infiinteze un centru capabil sa transmita mesaje pe tot globul cu viteza luminii. Cu toate acestea, ideea suna complet exagerata si Morgan a incetat in cele din urma sa finanteze experimentele lui Tesla. Tesla s-a straduit sa-si transforme ideea in realitate si a suferit o cadere nervoasa in 1905. Desi si-a urmat visul de a avea un sistem mondial de comunicare pana la moartea sa in 1943, nu el a indeplinit acest vis. Insa Nikola Tesla este considerat prima persoana cunoscuta care a imaginat un mod atat de radical de comunicare.
Web-ul timpuriu
In 1962, filozoful canadian Marshall McLuhan a scris o carte numita Galaxia Gutenberg. In ea, el a sugerat ca exista patru ere distincte ale istoriei umane: epoca acustica, epoca literara, epoca tiparului si epoca electronica. La acea vreme, era electronica era inca la inceput, dar McLuhan a vazut cu usurinta posibilitatile pe care le-ar aduce perioada.
McLuhan a descris epoca electronica ca fiind casa a ceva numit „global village”, un loc in care informatiile ar fi accesibile tuturor prin tehnologie. Computerul ar putea fi folosit ca instrument pentru a sprijini „satul global” si a „imbunatati recuperarea, organizarea invechita a bibliotecilor publice”.
Cu cateva decenii mai devreme, inginerul american Vannevar Bush a publicat un eseu in The Atlantic care a emis ipoteza asupra mecanicii web-ului intr-o masina ipotetica pe care a numit-o „Memex”. Aceasta ar permite utilizatorilor sa sorteze dintre seturi mari de documente conectate printr-o retea de legaturi. In ciuda faptului ca Bush a exclus posibilitatea unei retele globale in propunerea sa, istoricii citeaza in mod obisnuit articolul sau din 1945 drept descoperirea care a dus mai tarziu la conceptualizarea World World Wide Web.
Idei similare au fost aduse de alti inventatori din intreaga lume, printre ei, Paul Otlet, Henri La Fontaine si Emanuel Goldberg, care a creat primul motor de cautare dial-up care a functionat prin Masina sa statistica brevetata.
Apoi, la sfarsitul anilor 1960, ideile anterior teoretice s-au concretizat in cele din urma cu crearea ARPANET. A fost o retea experimentala de computere care a fost construita sub Advanced Research Projects Agency (ARPA), devenita ulterior Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA).
Asa este, utilizarea timpurie a Internetului a servit unui scop militar, deoarece ARPA era condusa de Departamentul de Aparare al SUA.
ARPANET sau Advanced Research Projects Agency Network a fost creatia informaticianului J.C.R. Licklider de la MIT, care a popularizat ideea unei „retele intergalactice” de computere. Acesta a dezvoltat o metoda electronica de transmitere a datelor numita “packet switching” pentru a pune noile computere proiectate intr-o singura retea.
Pe 29 octombrie 1969, a fost trimis primul mesaj prin intermediul ARPANET intre Universitatea din California-Los Angeles si Universitatea Stanford. Dar nu a fost chiar perfect. Mesajul scris era „LOGIN”, dar numai primele doua litere au ajuns. Cu toate acestea, odata cu ARPANET s-a nascut primul prototip functional al Internetului asa cum il cunoastem.
La scurt timp dupa aceea, alti doi oameni de stiinta si-au adus cu succes propriile idei pentru a ajuta si mai mult extinderea Internetului.
Internetul de astazi
In timp ce armata americana folosea ARPANET pentru anumite operatiuni in anii 1960, publicul larg inca nu avea acces la o retea comparabila. Pe masura ce tehnologia a avansat, oamenii de stiinta au inceput sa trateze cu seriozitate cum sa faca Internetul o realitate pentru public.
In anii 1970, inginerii Robert Kahn si Vinton Cerf au contribuit la ceea ce sunt probabil cele mai importante parti ale internetului pe care le folosim astazi – Transmission Control Protocol (TCP) si Internet Protocol (IP). Aceste componente sunt standardele pentru modul in care datele sunt transmise intre retele. Contributiile celor doi la crearea Internetului le-au adus premiul Turing in 2004. De atunci, ei au primit si nenumarate alte onoruri pentru realizarile lor.
In 1983, TCP/IP a fost finalizat si gata de utilizare. ARPANET a adoptat sistemul si a inceput sa asambleze o „retea de retele”, care a servit drept precursor pentru Internetul modern. De aici, aceasta retea avea sa duca la crearea „World Wide Web” in 1989, o inventie atribuita informaticianului Tim Berners-Lee.
In timp ce termenii sunt adesea folositi interschimbabil, World Wide Web este putin diferit de Internet. World Wide Web este doar web-ul, unde oamenii pot accesa date sub forma de site-uri web si hyperlinkuri. Internetul, pe de alta parte, este intregul pachet care contine multe alte protocoale – FTP, POP, IMAP, etc.
In prezent, dupa decenii de la inventia World Wide Web a lui Tim Berners-Lee aceasta este folosita in toata lumea. Accesul global la Internet a adus schimbari radicale in modul in care societatea impartaseste si foloseste informatiile, care pot fi atat bune, cat si rele.
Pana in ziua de azi, desi a fost numit cavaler si i s-au acordat multe alte premii impresionante, Berners-Lee nu a profitat niciodata direct de pe urma inventiei sale. Isi continua angajamentul de a proteja Internetul de a nu ajunge pe mana entitatilor corporative si intereselor guvernamentale. Si lupta pentru a pastra World Wide Web-ul lipsit de discursuri instigatoare la ura si stiri false.
Totusi, eforturile lui se pot dovedi zadarnice. Raspandirea dezinformarii periculoase si manipularea datelor efectuate de giganti tehnologici, sunt doar cateva dintre problemele care au aparut din accesul liber pe care Tim Berners-Lee l-a acordat creatiei sale.
Berners-Lee a lansat un grup de campanie non-profit ca un plan de „reparare” a Internetului. Sustinut de Facebook si Google, acest „contract pentru web” isi propune sa solicite companiilor sa respecte confidentialitatea datelor oamenilor si sa indemne guvernele sa se asigure ca toti oamenii pot accesa Internetul.